altPHel

Azi, am intrat și în gura pacientului Vadim Tudor. Pupincuristul ceaușist a spus că nu ar fi intrat în direct dacă ar fi știut că sunt eu în platou, la emisiunea Sorinei Matei. Desigur, bolnavul fără patalama știa dinainte că voi fi în platou, pentru că i s-a spus clar cine participă la emisiune. Dar nimeni nu pare deranjat de minciunile pe care le spune zilnic Vadim Tudor. Săptămâna trecută, Vadim spunea la Realitatea că Ghiță e căpitan de securitate și că el nu mai are ce căuta la RTV. A doua zi, era la România TV, în direct. Deci, de ce l-ar crede cineva pe acest personaj?

În fine, după ce n-am mai rezistat și am coborât un pic la nivelul ”tribunului”, doar ca să-i arăt că am jignirile cu mine, nu le-am uitat acasă, m-am tot gândit cum este posibil ca acest tip care ar fi trebuit să fie pus la colț după 89 de toată lumea continuă să se afle în prim-plan. Răspunsul este simplu. Vadim este reprezentant de frunte al mizeriei morale care domnește acum în România. Și, cum am văzut și în cazul Becali, la noi, la nivelul percepției publice, răul a devenit bun, mizeria – curățenie, democrația – dictatură și justiția – abuz. În condițiile astea, un mahalagiu ca Vadim e musai bun.
De ce e băgat în direct și tolerat e din nou simplu de explicat. Când vezi un nebun pe stradă, nu treci pe lângă el. Te oprești și te uiți. Măcar cât să te închini. Asta vor și televiziunile. Ca oamenii să se oprească la ele, preț de câteva minute măcar. De dragul ratingului cu orice preț! Îi poți face pe oameni să se uite la tine făcând jurnalism sau băgând în direct tot felul de nebuni. Din păcate, pentru prima variantă se optează din ce în ce mai puțin.

În primul rând, nu pot să nu constat încă o dată că televiziunile noastre de știri au doar vagi și întâmplătoare legături cu jurnalismul. Ceea ce se întâmplă la evenimente pe ecranele televizoarelor este inacceptabil. Să luăm cazul Becali. De azi-noapte, de fapt de la prima condamnare, cea cu suspendare, dar de azi-noapte non-stop, tot felul de imbecili, de la așa-ziși comentatori la așa-zis jurnaliști îl plâng pe Becali, făcând legături inacceptabile între infractorul Becali și filantropul Becali. Mult mai vizibili la tv sunt cei care-l plâng pe infractorul condamnat, ceea ce este inadmisibil.

Să fie clar: Becali a fost azi condamnat pentru că a comis o infracțiune, iar asta nu are nici o legătură cu numeroasele fapte bune făcute de Becali. Legea e una pentru toți și oricâți bani ai avea nu poți scăpa atunci când comiți infracțiuni. E singurul mesaj sănătos care trebuie transmis acum.

Angajate într-o luptă tâmpită după audiență, televiziunile au abandonat funcțiile pe care presa trebuie să le aibă în democrație. Știu scuza, nu e, domnule, treaba noastră să educăm, și nici să informăm prea mult și profesionist. Nu, treaba noastră e să facem profit. Asta nu e presă, iar asemenea abordări ar trebui sancționate de public. Problema e că publicul nu prea știe ce trebuie să primească de la presă, pentru că nu are termen de comparație și pentru că nu are o educație sănătoasă în acest sens (asta apropo de ce produce școala românească). Asta primește de peste tot, asta consumă.

Curtea americană de justiție nota, în urmă cu mai puțin de patru ani, când criza se acutiza în jurnalismul american, că fără un sistem de presă puternic și credibil, care să-și îndeplinească funcția de câine de pază, democrația americană este serios amenințată. Așadar, nu presa e o amenințare la adresa siguranței naționale, cum a socotit talentatul domn Băsescu, ci o presă slabă e o amenințare la adresa siguranței democrației.

Or, prin tot ceea ce se întâmplă acum în România, e clar că se dorește o presă cât mai slabă. Iar aici sunt de vină nu doar patronii, care vor control editorial, ci și jurnaliștii. Iar o presă slabă se face cultivând tabloidizarea, în detrimentul jurnalismului adevărat. Promovând spectacolul de doi lei în dauna dezbaterilor serioase. Împingând în față can-can-ul, în locul informațiilor care să-i ajute pe alegători să-și formeze opțiunea de vot având la bază informații corecte.

Din fericire, în nebunia asta din România, tot presa, așa prost cum e făcută ea, este cea care îi sperie cel mai tare pe oamenii politici, pe funcționari, pe judecători, pe procurori, pe polițiști și așa mai departe. Ceea ce înseamnă că chiar dacă eșuează lamentabil la nivel de informare presa încă face multe lucruri bune în România.

Gigi a luat trei ani în total, ceea ce știa de ieri, că altfel nu ar fi vrut să plece din țară azi-noapte. În sfârșit, acest personaj sinistru merge acolo unde îi este locul și nu vom mai auzi de el pentru trei ani. Dacă scăpăm și de alde Vadim și DD ne-am scos, poate începem să vedem altfel lucrurile în țara asta.
Emisiunea Starea nației nu se va difuza în seara asta, e breaking news până la noapte, voi fi în studio să mă distrez cum se cuvine…

Fără publicul extraordinar, meciurile Petrolului de pe teren propriu, cu câteva excepții, ar arăta jalnic. Aseară, la Petrolul – Astra, s-a demonstrat din nou ce-nseamnă să transferi jucători folosind drept principală sursă de informare filmulețe postate pe youtube. Jucătorii străini pe care i-a adus Petrolul – poate cu excepția de Bokila, care are ceva calități, dar nu este atât de valoros pe cât îl umflă interesul declarat al Stelei pentru el – nu au valoare pentru cupele europene. Când un fotbalist e în stare să aibă doar cinci evoluții bune într-un sezon nu poate emite pretenții pentru o echipă care vrea să joace în cupele europene.
Pe scurt, deși se vede că echipa muncește la antrenamente, având o posesie mai bună, Petrolul de pe finalul acestui sezon plătește acum incompetența conducătorilor într-ale fotbalului. Fotbalul, chiar dacă îl jucăm și îl comentăm toți, nu e atât de ușor, mai ales la acest nivel. Capetele luminate de la Petrolul nu s-au gândit, de pildă, ce dracului se va întâmpla dacă Marinescu se va accidenta. Aseară, Petrolul nu a avut cu cine să ajungă la poartă. Dacă ați observat, exasperat de bătuta pe loc a mijlocașilor, Hamza cobora să-și ia mingea de la nivelul amețiților-șefi, Geraldo și Manasse, a căror poziționare greșită produce panică în careul nostru și în tribune. De ce cobora atât de mult Hamza? Simplu. Pentru că Mustivar, Boudjemaa și acest băiat Mojica, care nu cred că pricepe nici el ce caută în terenul de fotbal, nu sunt în stare să înainteze cu mingea și preferă o pasă înapoi uneia înainte. De Grozav ce să mai zic? Când te numești om de bază al echipei naționale și ratezi din șase metri, singur cu portarul, după ce tot meciul ai alergat aiurea pe teren, e clar că ești, la fel ca alții din lotul Petrolului, umflat cu pompa. Când Petrolul are mingea, șapte jucători din zece de câmp stau pe loc. Ăsta nu e fotbal pentru anul 2013. Tactica asta poate funcționa în curtea școlii, nu în prima ligă, la vârf.

Astfel, celor care își pun tot felul de semne de întrebare privind rezultatele din ultima perioadă le spun: lăsați scenarita, atât poate echipa, la momentul actual. Asta e valoarea jucătorilor, din păcate. Asta se întâmplă când oameni care nu au nici o legătură cu fotbalul decid lotul de jucători cu care se intră într-un sezon (eventual împărțind comisioane cu fostul antrenor). Și asta se întâmplă pentru că, din păcate, la noi, finanțatorii au pretenția să fie și manageri. Nu există strategie, nu există preocupare pentru studiul temeinic al fotbaliștilor înainte de a arunca banii pe fereastră. Or, când faci de-astea, fotbalul îți trage una peste bot când și-e lumea mai dragă.
Desigur, celor nemulțumiți li s-ar putea răspunde că Petrolul nu a mai fost de ceva timp într-o situație atât de bună în clasament. E adevărat, dar așa suntem noi, aici, la Ploiești, pretențioși. Ne scuzați! Sper ca măcar Cupa să nu o ratăm, acum, când suntem atât de aproape!

Nu am plecat nicăieri azi, pentru că am mult de lucru, mâine înregistrez două emisiuni Starea nației, pentru luni și marți, ca să nu merg la muncă de luni, cu mielu-n gât. Mă uit la televizor, pe Facebook, am vorbit cu mulți prieteni care sunt plecați, practic toată România e la grătar. Și-acum, întrebarea: dacă toată țara e cu micu-n gură, unde dracului, Doamne, iartă-mă, sunt credincioșii ăia care țin post?

Fiind plecat de vineri dimineață până aseară târziu într-un loc unde nu am avut internet și semnal la telefon, nu am văzut imaginile cu jurnaliștii agresați în Piața Cocoș, de către celebrul Bebe Tramvai și oamenii lui.
Acum, că am văzut imaginile, le puteți vedea și voi aici, pot să fac câteva observații:
Da, jurnaliștii se aflau pe proprietatea acestui ipochimen, dar la fel se întâmpla și cu polițiștii. Pe ei de ce nu i-a luat curajosul papagal să-i arunce afară? A, pentru că polițiștii se aflau în control? Păi, jurnaliștii îi însoțeau pe polițiști! Jurnaliștii nu vin de capul lor la aceste controale, ci la invitația instituțiilor statului. Care au nevoie de presă pentru a le arăta cetățenilor că-și fac treaba. În aceste condiții, polițiștii trebuie să asigure paza jurnaliștilor. Ceea ce vineri nu s-a întâmplat.
De ce? Eu am o explicație simplă. Polițiștii de la Economic sunt șpăguiți periodic de evazioniști. Nu doar de ăștia din piață, de tot felul de evazioniști. La un astfel de control, ordonat de șefi, polițiștii șpăguiți sunt prinși la mijloc. Sunt nevoiți să controleze pe bune și să ia cu ei presa. Ceea ce îi cam deranjează. De-aia, se simt răzbunați atunci când jurnaliștii sunt agresați. Și probabil că de-aia nu s-au obosit să intervină în scandalul din piață.

Din păcate, ceea ce s-a întâmplat vineri este o consecință directă a faptului că la Serviciul de Investigare a Fraudelor nu există un șef care să fie confirmat pe post. E un haos întreținut cu intenție, lupta pentru controlul serviciului reflectându-se direct în activitatea polițiștilor. Care, iată, nu știu ce să facă. Și decid să nu intervină în apărarea unor jurnaliști pentru că nu știu exact cu ce parte să țină în conflictul intern din IJP. Cui folosește haosul de la Economic, unde de luni de zile se dau concursuri de formă, motivându-se că, sanchi, nimeni nu este suficient de bine pregătit? Infractorilor, adică celor care plătesc bani grei pentru ca dosarele să le fie ținute pe loc. Iar ăsta e un subiect foarte frumos, pe care-l voi trata separat, în altPHel (după Paște, că vineri acum nu apărem, ne-am luat o nemeritată vacanță).

PS. Am întrebat la IJP ce s-a întâmplat după incidentele de vineri. Mi s-a spus că agresorii au fost reținuți, prezentați la Parchet și eliberați. Dar pe mine nu ce s-a întâmplat cu agresorii mă interesează. Ăia-s niște idioți care vor acționa la fel și dacă-i ții zece ani la pârnaie! Mai important pentru mine e s-a întâmplat cu polițiștii prezenți la incident, care – iar asta se poate vedea în imaginile surprinse de camerameni – au asistat impasibili la spectacolul din piață. Cică există o acnehtă în desfășurare…

Întotdeauna încerc să-i înțeleg pe arbitri. Le acord circumstanțe atenuante și niciodată nu sunt de acord cu protestele jucătorilor la deciziile arbitrilor. Dacă aș conduce o echipă de fotbal, le-aș impune prin contract fotbaliștilor să nu protesteze niciodată la deciziile arbitrilor. Greșeli impardonabile se fac și în Champions League, în timp ce meciuri arbitrate exemplar au loc în ligile județene. Jucătorii trebuie să-și vadă de fotbalul lor, nu de arbitraj, deși în România arbitrajul decide, de multe ori, cum se împart punctele. Și asta s-a întâmplat și aseară, la meciul dintre Steaua și Petrolul, pe National Arena. Dacă faceți, domnule Tudor, o analiză a jocului, veți constata – cu stupoare, sunt sigur – că la fiecare fază controversată ați judecat în favoarea Stelei. La fiecare! Orice decizie la limită a fost în favoarea gazdelor. Ați făcut din cele 5 procente acordate gazdelor (altă tâmpenie a fotbalului românesc) vreo 40. Totul a culminat cu faza de la cel de-al doilea penalty. Dacă nu erați la câțiva metri de minge și nu aș fi văzut la reluare cum treceți cu vederea faultul evident la Geraldo v-aș fi acordat prezumția de nevinovăție. Dar faultul ăsta, pe care l-ați văzut și nu ați vrut să-l fluierați, a fost cel puțin la fel de clar ca hențul imbecilului de Manasse, un fotbalist pe care continui să cred că doar niște comisioane care nu s-au încasat încă îl mențin la Petrolul. Bine, e o discuție de ce petarda asta de fotbalist e în primul unsprezece, dar asta e o cu totul alt subiect.
Așadar, domnule Tudor, să știți că aseară, pe Național Arena, eu, un tip care nu îi condamnă în general pe arbitri, v-am blestemat. După ce m-am liniștit am retras blestemul, deși nu cred în blesteme. Dacă ar funcționa, eu n-aș mai fi acum, pe-aici, la câți ”prieteni” am.

Culmea e că, dacă ar fi fost orice alt arbitru, nu aș fi fost atât de vehement. Dar dumneavoastră, domnule Tudor, sunteți special. Pentru că vă credeți atât de bun și atât de corect, iar în realitate sunteți un tip mediocru purtând mască de șmecher. Dacă aseară vă uram, acum îmi produceți doar scârbă! Iar dacă ați fi bărbat ați prezenta scuze. Aseară, 30.000 de oameni s-au întâlnit pe cel mai mare stadion din țară pentru a face atmosferă la un meci de fotbal. Dumneavoastră ați avut din nou grijă să fiți actorul principal. Penibil! Acum, nimeni nu vorbește despre meci (în afară de prietenul dumneavoastră Ioanițoaia, care se mulțumește să menționeze că ați comis-o), ci despre arbitraj. Vă simteți bine?

Blonda lui Băse a fost la pădure. Nu s-a întâlnit cu ursul, dar a făcut o constatare incredibilă: în martie, în pădure încă sunt flori. Bă, ești nebun! Flori, în pădure? Și, pac, câteva fotografii pe blog, cu văcuța mirosind niște floricele pe care să sperăm că nu s-a pișat vreun animal! Aoleu, animale, în pădure? Ce dracului se-ntâmplă cu pădurile din țara asta? )

Apoi, Elena a zis că ar fi bine să folosească și congresul PDL pentru a-l ataca pe Blaga. Și a scris pe blog, pentru poporul pedelist, jumătatea bună, că două lecții nu au învățat nenorociții care l=au votat pe Blaga. 1. Că după un eșec în alegeri trebuie să vină un președinte tânăr, care a dus PSD la 40%, după trei ani. Și 2, că Iliescu e respectat în PSD, ceea ce nu se mai întâmplă cu Băsescu, la PDL.
Păi, dacă PSD egal PDL și Iliescu egal Băsescu, de ce nu se înscrie Elena în PSD? Sau lucrează mai bine pentru PSD din interiorul PDL?

Am mai avut o problemă cu domnul Cristi Manea. În urmă cu câțiva ani, când colega mea, Oana Stoica, a fost lovită de un vânzător evazionist de ciuperci, Manea a apărut la Hale, gelat, într-un costum mult mai scump decât salariul său pe trei luni, cu pantofi de lac și o atitudine arogantă. Mai mult, el l-a apărat mai degrabă pe nemernicul care o lovise pe colega mea decât pe reprezentanții presei.
Am trecut peste acel incident, fiind convins de oameni din poliție că Manea e un polișist bun și că nu trebuie să-l judec după un incident până la urmă minor.
Aseară, Cristi Manea a lovit din nou, la stadionul Ilie Oană, la meciul dintre Petrolul și ultima clasată, Gloria Bistrița. Șeful de la municipiu a fost foarte deranjat de atitudinea reprezentanților firmei de pază, care i-au solicitat să intre pe la turnicheți și să se legitimeze. Manea, având aceeași atitudine de milițian care, sărind peste umbra lui, s-a trezit șef, l-a luat la rost pe agentul firmei de pază, căruia i-a promis că-i arată el. O asemenea amenințare este suficientă pentru concedierea lui Manea, în opinia mea. Când un polițist te amenință e clar că nu are ce să caute într-un post de conducere. Locul lui e pe stradă, la dirijarea circulației. Ba, nici acolo, poate în unitate, la spălat de veceuri.
Foarte supărat că FC Petrolul a ordonat firmei de pază să nu permită accesul nimănui în stadion fără legitimare prealabilă, Manea s-a gândit că trebuie să le arate lui Walter și Capră cât de rău e să se umfle tărâța-n el, marele Cristi Manea. Folosind fără o justificare solidă resurse imense ale ministerului, Manea a orchestrat o acțiune de intimidare la stadion. Foarte mulți cei care au plecat de la tribuna oficială au fost controlați chiar și în mașini și le-a fost pusă fiola. Mascați, câini, tot tacâmul. Nici dacă se căuta un terorist nu era asemenea deranj! Chiar și unii jucători au fost controlați, Bornescu povestind scenele desprinse din filme prin are a trecut după meciul cu Bistrița. Detalii, aici.
Acum, nu spune nimeni că astfel de acțiuni nu trebuie să aibă loc. Sunt adeptul unor controale stricte, pentru prevenirea unor infracțiuni sau violențe. Problema e când aceste acțiuni sunt rezultatul unor răfuieli personale.
Am discutat aseară, după miezul nopții, și cu domnul Viorel Dosaru, șeful IJP Prahova, despre care toți cei implicați în incidentele de aseară au avut doar cuvinte de laudă. Dosaru a prezentat scuze în numele lui Manea, dar asta nu mă încălzește cu nimic. Este a doua oară când constat că Manea, recunoscut pentru aroganța lui, se comportă în contrast cu funcția pe care o ocupă. Ca să vă dați seama de mentalitatea omului, agentul de pază care l-a rugat să treacă prin turnichet a fost amendat imediat de polițiști pentru că avea ecusonul în buzunar, nu prins la piept. Deci, pe modelul de ce n-ai șapcă!
Nu știu dacă Manea înțelege că nu el e Poliția, că Poliția e a noastră, că lucrează pentru noi, cetățenii, nu pentru el și prietenii lui. Iar dacă nu-i va intra în cap rapid treaba asta, ar fi normal să nu mai facă mulți purici la șefia poliției municipale.