altPHel

Ia, citiți cu atenție!
”Am venit în China, din nou, pentru a întări relaţiile cu colegii chinezi, cu Partidul Comunist Chinez, atât relaţiile pe linie de partid, cât şi relaţiile pe linie de administraţie. Chiar dacă noi suntem, astăzi, în opoziţie, sprijinim în continuare proiectele pe care le-am avut în comun cu partea chineză, atunci când eram la guvernare. Deci rămânem pe aceeaşi linie de relaţii excelente cu Partidul Comunist Chinez.
Am dorit să împărtăşim din experienţa vastă a Partidului Comunist Chinez, care îmi dau seama că este într-o permanentă reconstrucţie. Incredibil, dar colegii noştri chinezi, practic, şi asta mă bucură, împărtăşesc aceleaşi valori cu noi în tot ceea ce înseamnă construcţia unui partid, pornind de la necesitatea atragerii în partid a elitelor locale, pentru a da valoare organizaţiilor, cât şi a modului în care te raportezi la cetăţean.

Iar acum, concurs fără nici un premiu. Cine mama dracului a spus asta și de ce:
a) Nicolae Ceaușescu
b) Ion Iliescu
c) Traian Băsescu
d) Victor Ponta
e) Vasile Blaga – președintele PDL, pretinsul reprezentant al dreptei românești.

Nu am crezut că Roberta Anastase i-a invitat la nuntă pe Bădescu, Mircea Cosma și chiar pe Vlad Cosma. L-am sunat dimineață pe Marius Nica, de la observatorulph.ro, să mă asigur că informația este corectă. Prima pagină a ediției cu numărul 400 din altPHel este pe acest subiect.
Sunt de acord că oameni care sunt la un moment dat adversari politici pot să stea la aceeași masă, să bea un șpriț și să se simtă bine. Ba, în politica europeană, ăsta e un semn al normalității. Avem idei diferite, discutăm în contradictoriu, dar suntem oameni, nu? În România, în cazul ăsta, nu. Roberta Anastase și familia Cosma nu au fost simpli adversari politici. Lupta asta s-a dus în plan personal, a depășit cu mult politica. Nu au fost doar declarații aruncate de-o parte și de alta, pentru a-i impresiona pe alegători. Nu, au fost folosite amenințări, au fost târâte în acest război instituții ale statului, s-au făcut filaje, dosare, acuzații grave, care, dacă s-ar fi dovedit adevărate, i-ar fi trimis pe cei acuzați în pușcărie pentru mulți ani.

Cum să meargă Vlad Cosma la nunta Robertei Anastase? Vă aduceți aminte cum, în urmă cu un an, Cosma junior prezenta în conferință de presă rezultatele analizelor sângelui, pentru a demonstra că nu se droghează, așa cum îl acuza public, atenție, public, prin comunicate de presă, Roberta Anastase? Sau cum poate Cosma onora o astfel de invitație, când știe că a fost, la ordinul Robertei, care l-a acuzat public că este interlop și că face afaceri necurate, filat, monitorizat, ascultat.
Asta e o simplă luptă politică? Așa ceva se poate șterge dintr-o dată cu buretele?

Cum să meargă Mircea Cosma la nunta Robertei? A uitat cum a fost la un pas să meargă într-o lume mai bună pentru că nu mai putea face față psihic acuzațiilor aduse, fără probe, de către Roberta Anastase sau de oamenii trimiși la înaintare de ea? Iar dacă e suficient de înțelept încât să o ierte pe Roberta pentru ce i-a făcut lui, cum poate Cosma să treacă peste ce era să-i facă Roberta lui Vlad Cosma? Că nu pot să cred că Mircea Cosma e de acord că fiul lui este un drogat, un interlop și un hoț.

Cum pot acești oameni, de dragul puterii, să treacă peste astfel de chestiuni? Cum poți să chemi la nunta ta oameni cărora le-ai dorit moartea, acum un an? Din ce material ești construit dacă te poți bucura de cel mai fericit moment din viața ta (oare?) alături de oameni pe care este evident că-i detești și despre care le-ai spus alegătorilor tăi cele mai urâte lucruri din lume?
Și cum te poți duce la nunta uneia care și-a dorit din tot sufletul să mori, acum un an?
Cum poate Bădescu, de pildă, trădătorul nenorocit în viziunea Robertei, să se uite în ochii acestei ființe cu bunătate și să spună vă declar soț și soție?

Nu de dragul distracției i-am rugat pe colegi să scoată declarațiile oficiale făcute de Roberta Anastase în campaniile electorale de anul trecut, despre invitații de la nunta ei. Le vom publica în altPHel. Demersul este, desigur, acoperit de interesul public. Alegătorii trebuie să știe cum să se raporteze la ce va spune ființa asta la viitoarea campanie electorală!

1. Șantajul exercitat de șeful Antena 1, Sorin Alexandrescu, este evident. Omul a pus la cale o campanie de presă, pe care doar a promovat-o pe post, i-a spus clar reprezentantului RCS ce trebuie să facă pentru a nu da drumul campaniei, l-a asigurat apoi pe acesta că, în cazul încheierii unei înțelegeri avantajoase pentru Antena 1, se va semna un contract prin care trustul Intact se obligă să nu publice nimic din ancheta respectivă. La fel de evidentă este și implicarea lui Dan Voiculescu, cel care, potrivit stenogramelor, monitoriza situația, interesându-se de mersul șantajului.

2. Alexandrescu nu a fost ridicat abuziv de pe stradă, cum urlă domnul Voiculescu. A fost citat înainte, toate datele sunt în referatul procurorilor. Dacă i s-au încălcat alte drepturi, așa cum susține pe blog domnul Voiculescu, astea sunt, în acest moment, speculații care nu au legătură cu fondul problemei, adică șantajul. Desigur, dacă au fost abuzuri, ele trebuie spuse, anchetate și cei care le-au făcut, pedepsiți.

3. E foarte important ca dosarul ăsta să fie făcut până la capăt. Adică, relația dintre Bendei și Mitică Dragomir trebuie să fie anchetată. Pentru că asta pare să fi trecut cumva în planul secund. Pare, sper să fie doar o impresie a mea. Nu e normal ca afacerea asta, care a prilejuit șantajul, să rămână în aer. Apoi, ”Mitică la brutărie” e chiar o chestiune de interes public, se scandează pe toate stadioanele patriei!

4. NU CRED că putem și nu cred că există o legătură între șantajul evident al domnului Alexandrescu, între instrumentarea șantajului de către domnul Voiculescu și jurnaliștii de la Antena 3. Cu toate derapajele, unele dintre ele foarte periculoase, Antena 3 și-a clădit poziția de lider între televiziunile de știri prin dezvăluirile pe care le-a făcut, nu prin cele pe care nu le-a făcut. Printr-o poziție antisistem, în ultimii ani. Da, sunt acolo unii care îi fac anumite servicii patronului, dar cei mai mulți dintre jurnaliști doar își fac treaba onest.

5. Cei mai mulți dintre jurnaliștii de la Antena 3 își fac datoria. Nu față de patron și față de interesele lui, ci față de această meserie, față de public. Dar asta nu înseamnă că oamenii de la Intact nu pot face obiectul unor dosare penale, așa cum ar dori unii să se întâmple. Indiferent de poziția pe care o ai în societate, nu ești mai presus de lege. E un concept cu care și alți cetățeni model, precum Gigi Becali, se acomodează acum, la Rahova.

6. Reacția jurnaliștilor de la Antena 3, după arestarea lui Alexandrescu, a fost nepotrivită (la fel cum a fost reacția unor jurnaliști care și-au frecat palmele de bucurie). Aici, cei care au sărit ca arși, pot fi acuzați că au pus interesele patronului mai presus de cele ale publicului, ceea ce nu este deloc în regulă. Să minți, să manipulezi, să acreditezi ideea că Băsescu l-a arestat pe Alexandrescu, asta ne spune că unii dintre cei de la Antena 3 au abandonat meseria de jurnalist. Și funcționează doar ca arme în mâinile lui Dan Voiculescu.

7. Reacția unor politicieni, gen Ghișe, este de-a dreptul imbecilă. Nu poți, în acest caz, să susții, împotriva evidenței, că e vorba de un dosar politic. Da, cei de la Antena 3 și-au asumat riscul, prin poziția lor, la fel ca orice jurnalist care i se opune sistemului, să fie sub lupa unor politicieni, deci în atenția unor instituții ale statului. Dar cei care au citit referatul procurorilor au văzut clar că e vorba de un caz de șantaj și că dosarul s-a făcut după un denunț. Lucrurile nu trebuie amestecate.

8. Dezbaterea acestui caz, cu toate particularitățile lui, este de interes public. De interes public nu este meniul lui Gigi Becali, de pildă, pe care l-am văzut zilnic la RTV, timp de vreo zece zile. Dar acest caz de șantaj și legăturile cu Dan Voiculescu, cel mai important mogul din România, sunt de interes public.

9. Acest caz pune jurnaliștii împotriva jurnaliștilor. E o porcărie. Eu nu am nimic cu jurnaliștii onești de la Antena 3. Da, am o problemă cu Voiculescu, în acest caz, și cred că omul trebuie să răspundă pentru instrumentarea acestui șantaj.

10. Mă uitam mai devreme la Antena 3, unde se conduce o manipulare deșteaptă. Antena 3 pozează în victimă, încercând să servească publicului ideea că puterea (și asta, la fel ca cea de dinainte) este împotriva poporului. Antena 3 este poporul, deci… Frumos! Doar că în cazul cu șantajul domnului Alexandrescu, Antena 3 nu e victimă, e doar ciocanul folosit de domnul Alexandrescu, pentru a face, ilegal, câteva milioane de euro.

11. Instituțiile statului, justiția, presa, lumea politică sunt strâmbe, în România. Democrația e șchioapă. Dezbateri serioase sunt necesare peste tot. Și ele trebuie făcute. Dincolo de derapajele alimentate de concurența transformată în ură, ceea ce s-a întâmplat în ultimele trei zile este o dezbatere necesară despre ceea ce se întâmplă în presă, despre cum este finanțată presa, despre forța presei, despre cum e folosită această forță, în sens negativ.

12. Fără o presă puternică, democrația nu are nici o șansă. Problema este că, în România (și nu doar aici, dar aici mai mult ca-n alte locuri), presa este din ce în ce mai puțin în slujba cetățeanului.
Sunt în țară sute de jurnaliști adevărați, care se luptă cu sistemul. Care zilnic lucrează pentru democrația din România, încercând să-și joace rolul de câini de pază ai acesteia publicând, nu nepublicând anchete, ci dându-le drumul, chiar cu riscul unor procese grele. Sunt jurnaliști pe care nu îi apără nimeni și care, neputând face față presiunilor de toate tipurile, renunță la această luptă. Și asta e foarte grav.

Aș vrea să vă mulțumesc, ca suporter al Petrolului, pentru ce-ați făcut pentru noi, în acest sezon. Unii mai mult, alții mai puțin, asta nu mai e relevant acum, cu obiectivul de campionat îndeplinit și înainte de acest meci foarte important. Mult mai important pentru noi, ploieștenii, e drept, decât pentru dumneavoastră.
După ce-au făcut domnii Bornescu și Geraldo în ultima partidă, nu sunt sigur că știți cât de important este acest trofeu pentru toți ploieștenii iubitori de fotbal, pentru toți ploieștenii care au renunțat la peste 20 de milioane de euro în ultimii patru ani (nu-i puțin deloc, să știți), pentru ca Petrolul să redevină ce-a fost, un nume respectat și temut în fotbalul românesc. Nu cred că bănuiți cât de important este acest trofeu pentru cei care, acum șapte ani, împotriva tuturor, porneau un război nebunesc cu hoții fotbalului ploieștean, adunând semnături pe stradă și punând o presiune greu de suportat pe autorități, să recupereze numele de Petrolul.

De asemenea, nu știu dacă aveți idee ce se întâmplă în jurul acestei partide. Nu știu dacă vi s-a spus că undeva în birourile FRF și LPF s-a decis că e păcat ca CFR să nu joace în sezonul viitor în cupele europene, după un sezon ratat. Asta acum vreo trei luni, nu acum. Și că ar fi bine pentru toată lumea ca CFR să câștige acest meci. Asta nu trebuie să vă enerveze și să vă determine să vă comportați precum domnul Bornescu, pentru că în opinia mea și dânsul e de acord că CFR trebuie să câștige mâine, altfel nu l-ar fi obligat pe Colțescu să-l elimine miercuri. Asta trebuie să vă facă să conștientizați că nu e suficient să fiți buni, pe teren. E nevoie să fiți senzaționali. E nevoie să găsiți atâta putere încât să vă întreceți pe voi. Iar dacă nu găsiți această putere, vă spun eu ce trebuie să faceți.

Înainte de meci, aș vrea să îl priviți în ochi pe Cristi Vlad. Să știți că pentru ceea ce părea o tâmpenie acum șapte ani – când am demarat, alături de o mână de suporteri care vă încurajează și azi din peluza aia extraordinară, campania Petrolul e al nostru – acest om a lăsat un angajament bine remunerat, la o echipă de primă ligă, pentru a veni la Petrolul.
Uitați-vă în ochii lui și rugați-l să vă povestească. Să vă spună cum a fost pe coclaurile diviziei C, să vă spună cum s-a accidentat la Zagon, să vă spună cum a jucat lovit aproape un sezon, urlând de durere în vestiar, după ce pleca toată lumea, să vă spună cum și-a încheiat contractul cu Ioan Niculae doar pentru a rămâne alături de acest proiect, să vă spună cum a fost să fie tratat ca ultimul gunoi de către Răchită (care are și acum ca singură preocupare să bage bățul prin gard la Petrolul), să vă spună cum a fost umilit de club, înainte de a reveni, înainte ca noii proprietari să-i recunoască și să-i răsplătească meritele.
Și rugați-l pe Vlad să vă adune în jurul lui și să vă spună exact ce le transmitea el colegilor, în vestiar, când ”costumul” lui de meci era galben-albastru, avea numărul 7 pe spate și pe mână o banderolă, care nu-l strângea deloc: ”jucăm pentru oraș, pentru familiile noastre și pentru noi”!
Iar după ce ieșiți de pe tunel, după ce veți fi salutat marea galben-albastră, încercați să-l reperați în tribună pe domnul Mircea Dridea. E un bătrânel înalt, mândru și cu părul alb. Dânsul e Petrolul.
Doamne-ajută!
Hai, Petrolul!

Domnul Mircea Bornescu face de ceva timp lucruri ciudate înainte sau în timpul meciurilor dintre echipa sa și CFR Cluj. Luați statistica și vedeți ce-a făcut Bornescu anul trecut, înainte de meciul cu CFR și ce-a făcut acum doi ani, când era la Cluj, în timpul meciului cu CFR.
Aseară, portarul Petrolului a vrut să fie sigur că primește cartonașul roșu. Altfel nu se explică gestul său, de a-și înfige dinții în brațul unui adversar, chiar sub ochii arbitrului. Dacă urmăriți cu atenție imaginile, veți observa că Bornescu nu numai că nu are nici o intenție de a nu fi surprins de arbitru, dar își ține dinții în mâna lui Bawab pentru a nu-i da lui Colțescu altă variantă decât eliminarea.
Credeți că domnul Bornescu are probleme psihice? Eu, unul, nu cred. Cred însă cu tărie că, în acest moment, domnul Bornescu este angajat într-un alt proiect decât FC Petrolul. Că lucrează împotriva Petrolului din interior. Și că aseară nu a vrut să fie doar el eliminat, ci cât mai mulți petroliști.
În plus, îi suspectez de aceleași intenții și pe alți oameni din club, cum ar fi domnul Mario, care în loc să își liniștească fotbaliștii, a sărit în teren să provoace escaladarea violențelor.

Domnul Mircea Bornescu, aplaudat nemeritat de fani la finalul meciului, de parcă miercuri seară, pe Ilie Oană, s-a jucat ”cine mușcă mai tare”, nu fotbal, e posibil să fie omul care ne-a suflat Cupa României. Frumos, din interior, bătându-și joc nu doar de culorile clubului și de ce au reușit să facă suporterii la nivel de imagine pentru acest club, respectat și temut de toți adversarii, dar de un oraș întreg care așteaptă, din 1995 încoace, un trofeu.
Iar un trădător nu merită aplauze, ci e demn de tot disprețul.

Pe scurt, că am treabă multă azi. Ieri, a fost reținută doamna Viorica Oniga, șefa comisiei de evaluare din cadrul DGASPC Prahova. Foarte bine, veți spune. Eu am spus, alături de mulți colegi din presă, în sfârșit. De ce? Pentru că doar cei care nu avuseseră niciodată contact cu această comisie sau cu această instituție nu știau ce se întâmplă, de ani de zile. Pentru o vreme, eu am crezut că șpaga percepută de oamenii din comisie e afișată undeva, la vedere sau se publică prin presă, pentru că zeci de oameni cu care am stat de vorbă știau cât se dă și unde mai bine decât știau prețurile de la piață. Orice om care vroia să iasă pe caz de boală la pensie afla imediat cât îl costă și unde cotizează.
Așadar, de ce a fost reținută doamna Oniga acum? Simplu. Pentru că până acum comisia a fost protejată politic. De ce? Pentru că parte din bani ajungeau la oameni care puteau influența justiția. Nu se poate ca, după zeci de articole apărute în presă despre ceea ce se întâmplă la această comisie, autoritățile să ia măsuri doar după ce s-a dat un semn, de la București, să se curețe mizeria! S-a scris acum un an, acum doi, acum cinci, nu s-a mișcat niciodată un deget.
Să nu fiu greșit înțeles, e foarte bine că justiția își face datoria. Dar aș vrea să și-o facă independent de ordinele politice pe care le primește. Asta-i tot!

Sistemul mafioților de doi lei a reacționat violent împotriva mea. Am spus la câteva emisiuni televizate că sunt de acord cu decizia justiției în privința lui Becali? Mi-am dat foc la valiză! De la Mitică Dragomir la Vadim Tudor și până la Serghei Mizil, mafioții răspund. Și mă fac albie de porci (Dragomir), mă amenință cu bătaia (Mizil) și mă dau în judecată (Vadim). Toate astea, după câteva emisiuni în care lui Dragomir i-am spus că a distrus fotbalul românesc, lui Vadim că e un pupincurist al ceușeștilor (demonstrat cu video!), iar lui Mizil – ei bine, lui Mizil i-am spus câteva la emisiunea care se va difuza diseară, după ce m-a amenințat cu bătaia, iar eu am depus plângere la poliție).

Păi, dacă asta-i reacția pe care o stârnesc doar luându-i pe ăștia peste picior, vă dați seama cam ce se va întâmpla când îmi voi face un pic de timp să mă apuc și de niște anchete despre ei? Bine, aș putea fi concediat între timp, veți spune. Nu că-s eu miezul din Fanta, dar a încercat și Gigi să mă scoată de pe post și să mă facă să nu mai vorbesc despre el și uite unde e acum! Să dansăm, deci, băieți!

Când profiturile presei erau imense, iar jurnaliștii, ca gate-keeperi, decideau, având în vedere doar interesul public, care erau subiectele care trebuiau oferite consumatorilor, știrile răspundeau celor cinci întrebări esențiale. Cei cinci w, pentru cunoscători: cine, ce, unde, când și de ce. Ei bine, acum, în condițiile crizei pe care o traversează nu doar mediile tradiționale, ci jurnalismul în general, știrile răspund, potrivit lui James T. Hamilton, profesor la Duke University, unor cu totul alte întrebări. Sunt tot cinci, tot cu w încep toate în engleză, dar țin mai mult de economie decât de interesul public. Iată-le:

1. Cine sunt cei cărora le pasă de acest subiect?
2. Ce sunt dispuși să plătească cei cărora ne adresăm pentru a afla povestea sau ce sunt dispuși să plătească cei care au interes ca povestea să ajungă acolo?
3. Unde pot mass-media sau publicitarii ajunge la aceste persoane?
4. Când este profitabil să difuzăm această informație?
5. De ce este profitabil?

Explicabilă, așadar, schimbarea de abordare a presei?

I-am cultivat fetei mele, Andreea, obiceiul de a merge la diverse concursuri. Nu fac parte din categoria părinților care le cer copiilor performanțe senzaționale la învățătură. De obicei, când îi forțezi, cei mici ajung foarte repede să urască școala, pentru ca, după terminarea unei facultăți tot de gura părinților, să ajungă să așeze, frumos, iaurturi în vitrina unui supermarket. Participarea la concursurile școlare e însă un exercițiu foarte bun. Îi spune copilului la ce nivel e când se compară cu alții, nu doar cu ai lui colegi, când îl judecă alți profesori, nu cei pe care-i are la clasă. Apoi, se obișnuiește cu atmosfera de concurs, intimidantă pentru mulți, la vârsta asta. Cel mai important, la un concurs înveți. Pentru că e greu de crezut că un exercițiu pe care l-ai făcut bine la un concurs îți mai poate pune vreodată probleme. La fel și unul pe care l-ai greșit și pe care-l revezi după concurs, rezolvat corect. Astfel se fixează cel mai bine ce-ai învățat la școală.

Azi, Andreea mea, care termină în câteva săptămâni clasa a cincea, a fost la concursul ”Vorbiți, scrieți românește!”. Din 30 de exerciții, a rezolvat perfect 25. La două nu a fost atentă, două cerințe le-a interpretat aiurea, iar la un exercițiu a pus rezultatul la întâmplare. Acest exercițiu le cerea copiilor să identifice cuvintele alcătuite cu ajutorul derivatelor parasintetice. Andreea știe ce-i ăla sufix, ce-i ăla prefix, ce-i ăla cuvânt derivat, ca orice copil de clasa a cincea care merge la cursuri. Dar nici în caiet, nici în carte, la lecția respectivă (am verificat cu atenție), nu se specifică nimic despre derivate parasintetice, adică despre cuvinte formate atât cu ajutorul unui prefix, dar și al unui sufix.

Acum, mă intreb. Idioții care scriu cerințele vor să pară interesanți în fața unor copii de clasa a cincea, folosind în cerințe – care trebuie să fie clare – formulări pe care aceștia nu le-au învățat la clasă, deci nu au de unde să le știe? Îi cădea mâna celui care a scris cerința dacă formula așa: cuvinte formate atât cu ajutorul sufixelor, cât și cu ajutorul prefixelor (derivate parasintetice)? Sunt copii de clasa a cincea, pentru numele lui Dumnezeu, nu dau examen să intre la Facultatea de Litere (unde formularea derivate parasintetice ar face cu siguranță ravagii).
Sau cumva aceste concursuri sunt rezervate la vârf copiilor ai căror părinți îi plătesc pe profesorii de la clasă pentru meditații particulare. Care profesori, știind formulările astea bășinoase ale celor care fac subiectele, le explică celor mici ce-i ăla parasintetic? Iar când copilul rezolvă exercițiul cu derivatul parasintetic, pe care alți copii nu l-au făcut, punând răspunsul la întâmplare, profesorul îi poate spune părintelui cotizant: ”vedeți, dacă face pregătire? Știe!” Mânca-l-ar doamna / nenea de dăștept!!!
Penibil!